La o zi după ce s-a stins din viață, trupul neînsuflețit al lui Victor Socaciu a fost depus în foaierul Sălii Palatului. A fost locul care a găzduit majoritatea edițiilor brandului său, consacratul festival ”Om Bun” și gala folk cu aceeași denumire, cel mai important eveniment folk de peste an.
Artistul, care a trecut în neființă la 68 de ani, din cauza complicațiilor renale și a diabetului de care suferea. Practic, din luna septembrie a.c., artistul a stat mai mult la spital fiind nevoie de o nouă intervenție chirurgicală la rinichii pe care i-a căpătat prin transplant. ”Cei care vor să-i aducă un ultim omagiu celui care a fost Omul Bun al muzicii folk, sunt așteptați în foaierul Sălii Palatului”, a anunțat Ana-Maria, una din fiicele lui Victor Socaciu.
Folkistul și-a reluat activitatea concertistică după mulți ani în care s-a aflat în lumea politicului. Ca urmare a cântecelor sale protestatare, pentru un mandat, Victor Socaciu a ocupat funcția de Consul General al României la Montreal Canada.
Trupul neînsuflețit al lui Victor Socaciu a fost depus la Sala Palatului
Anul trecut, Socaciu, care suferea de diabet, insuficiență renală (în trecut a fost supus unui transplant de rinichi), a trecut cu emoții prin Covid-19. Cel ce a pus bazele celui mai vechi festival dedicat folk-ului, ”Om Bun”, autorul nepieritoarelor melodii ”Oltule”, Roata” ori ”Anii trec” s-ar fi infectat la propriul festival.
Cunoscutul folkist Emeric Imre a povestit celor ce l-au admirat pe Victor Socaciu câteva întâmplări al căror protagonist a fost defunctul artist.
Ce meniu prefera Nicolae Ceaușescu de Revelion. Vei fi uimit ce-și dorea la mese importante
”Într-o zi, Victor Socaciu, ajungând pe o pantă a unui drum de ţară, a zărit o căruţă trasă de un cal. A alergat şi, proptindu-se în spatele căruţei, a împins-o până în vârful dealului. Ajuns pe culme, ţăranul din căruţă a spus: „Mulţumesc domnule pentru ajutor!”. Iar Victor a răspuns: „Nu e nevoie, domnule, că nu pe dvs. v-am ajutat, ci pe cal!”.
Prin 1983, într-o noapte, într-un vagon de dormit, Victor Socaciu deschide geamul pentru a se răcori. Din întâmplare, scoţând capul pe fereastră, deşi „nicht hinauslehnen before der zug held”, observa cu coada ochiului o persoană pe scara vagonului, lipită de uşă. A mers imediat la capătul culoarului, reuşind după eforturi care au durat 30-40 de minute să-l introducă în vagon pe cel care prinsese trenul în ultima clipă şi care parcursese în noapte mai mult de 50 de km pe scară.
Dificultatea operaţiunii era că prin deschiderea uşii, omul risca să fie aruncat de pe scară. Acel om a povestit în urmă cu un an această întâmplare la radio, recunoscând în Victor Socaciu omul care i-a dat viaţă a doua oară, şi de la acea întâmplare merge la toate spectacolele lui.
În 1971 şi-a salvat de la înec doi prieteni, scoţându-i de păr pe aventurieri dintr-un vârtej al râului Olt. A mai salvat o fată de la înec în Marea Neagră în vara anului 1996.
Într-o dimineaţă a lunii februarie 1978, într-un vagon de clasa a II-a al unui tren care circula pe ruta Teiuş – Alba Iulia, Victor Socaciu era singurul călător şi citea o carte. La un moment dat a apărut un individ îmbrăcat într-un costum de epocă, purtând haine care s-au văzut doar în filmele de capă şi spadă, care a venit brusc la Victor, l-a privit direct în ochi şi l-a întrebat: „Domnule, dumneata ai un ocean al dumitale?”, speriat şi vrând să nu-l supere pe vizitator, Victor a răspuns: „Am o mare… şi aia mică!”.
Laura Cosoi este iar însărcinată. Actrița mai are două fetițe! ”Ce dar minunat”
