Potrivit istoricilor, apariția coniacului se datorează deciziei viticultorilor francezi de a-și depozita vinurile distilate, transformate în rachiu, în butoaie de stejar timp de mai mulți ani în secolul al XVIII-lea, din cauza cererii scăzute de pe piață la acea vreme.
Acest timp de depozitare în butoaie a făcut ca lichidul să capete o culoare aurie, iar vioiciunea și ardoarea sa s-au transformat în ceva plăcut la gust, cu o aromă rafinată.
Băutura și-a luat numele de la un orășel de abia 20.000 de locuitori, situat în regiunea Poitou-Charentes, care a dat numele său – Cognac – celui mai universal dintre distilatele de vin.
Alți cercetători, pe de altă parte, plasează nașterea coniacului în vinurile din regiune, care inițial erau rezervate consumului intern, până când marinarii din întreaga lume au început să sosească în regiune, iar vinificatorii au găsit în vinul de coniac o bună sursă de venit.
Întrucât navigatorii nu puteau transporta cantități mari, producătorii au decis să îl fiarbă pentru a obține un concentrat care să ocupe mai puțin spațiu și care să fie diluat și readus la starea sa normală atunci când ajungea la destinație, dând astfel naștere coniacului.
Oricare ar fi originea sa și indiferent dacă se numește cognac, coniac sau brandy, așa cum i se spune sub diverse denumiri, una dintre particularitățile acestei băuturi spirtoase este faptul că distilarea vinurilor din Charente, deși se realizează în alambicuri tradiționale, se face de două ori.
Desigur, magia farmecului său nu constă doar în procesul de producție, deoarece pe teritoriul francez unde este produs, mai multe caracteristici geoclimatice coincid din fericire pentru a da strugurilor o amprentă unică.
Solul calcaros al regiunii dă naștere unei vițe de vie sui generis, din care se produc vinuri uscate, ușor acide, care sunt distilate pentru a obține această licoare rafinată.
Cu toate acestea, deși Cognac este regiunea prin excelență pentru producerea băuturii, există și alte zone din Franța unde aceasta este produsă cu mare succes, cum ar fi Grand Champagne și Petit Champagne, care s-au dovedit a avea soluri care produc produse care sporesc faima coniacului.
Și, în mod paradoxal, deși această băutură s-a născut în Franța, englezii și irlandezii au fost cei care i-au dat o amprentă distinctivă în istoria sa.
Aperol Spritz cautati pe Emag!
Acesta este cazul irlandezului Richard Hennesy, care în 1765 și-a înființat un emporium de producție de brandy în Cognac, deși englezii din dinastia Martell se aflau deja în zonă înainte de acest moment, ambele nume care astăzi disting coniacul și sunt recunoscute în întreaga lume.
Personaje istorice precum Henri al IV-lea, Napoleon Bonaparte, Alexandre Dumas și Edmund Rostand au fost, de asemenea, legate de această băutură, fie prin rolul pe care l-au jucat în răspândirea ei, fie prin laudele aduse acesteia în operele lor literare.
Este foarte interesant faptul că, uneori, coniacul este considerat ca fiind urmașul legitim al Brandewijn (vin ars), numit Brandy în engleză și Branntwien în germană.
Și, de fapt, deși orice coniac este un brandy, nu orice brandy este un coniac, deoarece, conform legislației franceze, brandy-ul poate fi numit coniac doar dacă provine din zone bine definite din valea Charente, care înconjoară satul care a dat numele băuturii.
Astfel, deși unele țări și-au numit inițial băuturile coniac, în 1919 denumirea a devenit o denumire de origine înregistrată și au fost obligate să își schimbe nomenclatura.
În același timp, artizanii au dat o formă tipică sticlei acestei băuturi, cea mai clasică fiind cea de „cognacaise”, înaltă, subțire și realizată din sticlă transparentă și plată. Are chiar și propriul pahar, în formă de lalea, ușor lărgit la bază, astfel încât să „respire” atunci când este servit.
Astfel, atunci când coniacul este turnat în pahar, acesta este rotit pentru a permite contactul cu aerul și încălzit cu mâinile înainte de a fi adus la buze, astfel încât să poată „respira” atunci când este servit.
