Când un debitor nu-şi plăteşte timp de mai multe luni ratele la bancă ori la societatea de leasing acesta devine un client problemă. Instituţia de credit trimite somaţii şi înştiinţări de plată şi îi propune rău-platnicului o soluţie amiabilă de rambursare ori eşalonare a banilor. Dacă negocierile nu duc la niciun rezultat timp de mai multe luni dosarul-problemă începe deja să pună presiuni de cost prin obligativitatea de a constitui provizioane de 100% din valoarea creanţei.

De obicei, când se depăşeşte un an de la ultima rată plătită, instituţia de credit vinde creanţa unei firme specializate în recuperarea de debite, spune Alexandra Rusen, coordonatorul departamentului Persoane Fizice al Coface, cel mai mare recuperator de pe piaţă. Oficialul citat explică acţiunea băncii prin dorinţa acesteia de a evita situaţia ca respectiva creanţă să fie trecută la pierderi în balanţa contabilă a băncii.

“ Practica din industria bancară este de a cesiona creanţe în medie vechi spre foarte vechi, cu risc maxim, întarzieri în medie de peste 1 an de zile, care au fost gestionate a-priori intern de către departamentul de colectare al băncii şi respectiv, în repetate randuri ( 2-3 ori ) externalizat către diverse agenţii de colectare, în scopul de a găsi soluţii de rezolvare pe cale amiabilă. Justificarea este strict financiară. Normalitatea se rezumă la garanţia ca, pentru debitorul vizat de acest transfer , schimbarea identităţii creditorului nu schimbă cu nimic obligaţiile şi drepturile contractuale, respectiv sumele datorate spre plată”, explică Rusen.

Pentru că numărul datornicilor a crescut exponenţial în ultimii doi ani băncile au devenit şi ele mai flexibile şi vând cu maxim 15% din valoarea ei o creanţă pe care acum doi-trei ani cereau 30-40%. Recuperatorul reuşeşte, în marea majoritate a cazurilor, să obţină de la datornic o sumă superioară cu câteva procente celei plătite către bancă. Cazurile în care se dă bătut sunt acelea în care restanţierul este şomer, fugit din ţară ori decedat.

Chiar dacă rău-platnicul nu se încadrează în aceste trei categorii, recuperatorul are mult de furcă în a-l determina să plătească mai ales dacă creanţa acestuia este veche. Astfel, o creanţă relativ nouă, de două-trei luni se recuperează, în medie, într-o lună. În schimb acest interval devine dublu dacă ultima rată plătită a fost în urmă cu un an. Potrivit oficialului Coface, intervalul de recuperare scade tot către o lună dacă este vorba de o creanţă veche de trei ani.

Potrivit reprezentantului Coface o primă metodă legală de recuperare a creanţelor la care apelează un agent este executarea silita a contractului de credit – orice contract bancar este investit cu formula executorie. “Acest lucru oferă creditorului posibilitatea recuperării în instanţă prin executarea silită a oricărui bun mobil şi imobil al debitorului”, spune Alexandra Rusen.

Aceasta precizează, însă, că, până în prezent, Coface nu a restricţionat niciun bun al vreunui datornic deşi ar fi acoperită legal în luarea unei astfel de decizii. O altă metodă este o somaţia de plată pentru debitorii care au o restanţă în baza unei facturi (debitori faţă de societăţi de telefonie fixă sau mobilă, debitori faţă de societăţile de utilităţi). În ultimă instanţă portărelul apelează la o poprire pe venit ca urmare a unei decizii în instanţă.

Cea mai mare sumă colectata de departamentul Recuperare Persoane Fizice al Coface este de 154.600 lei . Este vorba de un debitor ce avea o restanţă către o societate de leasing.

În cazul datoriilor bancare, cea mai mare sumă colectată a fost de 57.139 lei-un credit de nevoi personale contractat pe 23.05.2008. Potrivit Coface, debitorul este din judeţul Valcea iar la momentul contractării creditului era angajat la o unitate militară.