Când s-a instalat primul ”guvern Dragnea”, inflația era la minus. Acum este la 4,4%, cel mai mare nivel din UE. Deficitele gemene, de cont curent și comercial, s-au adâncit permanent, creșterea economică s-a înfăptuit pe datorie și pe inflație, nicidecum pe acumulare de capital. Avalanșa de creșteri de pensii și salarii la bugetari, prin așa zisa strategie wage-led growth, a generat un salt puternic al consumului care a lăsat în urmă oferta internă. Negăsind în țară tot ce au nevoie, românii au cumpărat tot mai mult din străinătate, dând de lucru celor de afară, ceea ce a dus la deteriorarea deficitelor, inflației și creșterea dobânzilor, precum și la stricarea criteriilor de aderare la euro. Dacă la începutul lui 2017, când PSD a revenit la putere, România îndeplinea toate cele cinci criterii nominale de aderare, acum se mai află în grafic doar cu unul singur.

Propaganda PSD a punctat adesea pe creșterea de salarii și pensii și pe creșterea economică. În privința ultimului aspect, la finele lui 2016, România consemna o creștere de 4,8%. A urmat un salt de 7% în 2017 dar și o temperare a creșterii în 2018, când s-a consemnat un plus de 4,1%. În 2019, se așteaptă o creștere de 5,5%, însă în primele trei luni s-a raportat un salt de 5%, ceea ce înseamnă că economia privată încă merge dar nu la nivelul cheltuielilor PSD-ALDE. Iar acestea trebuie acoperite de undeva.

Această creștere nu s-a construit pe investiții, ci pe datorie și inflație. Dacă ne referim la investiții, ilustrativ este avansul rețelei de autostrăzi din România. La finele lui 2016, țara noastră avea în total 732 de kilometri, iar acum a ajuns la 823 kilometri. Din acești 823 kilometri ar trebui scăzuți 15, lăsați moștenire de guvernul Cioloș, care n-a apucat să îi mai inaugureze. În total avem 91 de kilometri noi adunați în guvernele Dragnea. La finele anului se estimează să se ajungă la 850 kilometri.

Explozie a inflației

Referindu-ne la inflație, la sfârșitul lui 2016, când PSD a câștigat alegerile parlamentare, România consemna o inflație negativă, -0,54%. Acum avem 4,4%, cel mai mare nivel din UE. În timpul guvernării, inflația a sărit și de 5%. Practic, venitul disponibil al românilor a fost erodat permanent de creșterea prețurilor dar și de dobânzile bancare, calculate după indicele ROBOR, și el în creștere permanentă. Indicele ROBOR a avut un salt spectaculos în vremea lui Dragnea din cauza politicilor economice luate de guvernul PSD-ALDE. Economistul Bogdan Glăvan a explicat recent întregul mecanism: „Cel mai important actor din economie este statul. El este cel mai mare debitor. Creditului guvernamental reprezintă circa 100 miliarde de lei, adică aproape o treime din soldul total al creditului din România. Statul se întinde mereu mai mult decât îi este plapuma, asta nu-i o noutate, dar de un timp încoace problema s-a agravat, cheltuielile publice se măresc iar veniturile nu țin pasul, deficitul bugetar crește. Atunci când statul se îndatorează apare fenomenul de evicțiune a investițiilor private (crowding out); practic statul le ia de gură antreprenorilor capitalul pe care aceștia doreau să-l împrumute pentru a face investiții. Cum? Indirect, prin piață. Cerând noi și noi împrumuturi statul forțează băncile să mărească rata dobânzii, punând astfel stavilă creditării sectorului privat.”

Recent, Guvernul Dăncilă a decis schimbarea ROBOR-ului cu un indice de referință pentru creditele noi în lei.

Leu slab

Nici moneda națională nu s-a simțit bine în epoca Dragnea. La finele lui 2016, un euro era cotat de 4,541 lei, iar acum la 4,761 lei. Avem astfel un leu slab. Cel mai slab din istorie pentru că pe parcursul guvernărilor Dragnea, s-au consemnat nivelurile minime istorice ale monedei naționale în raport cu euro.

Datorie lăsată moștenire urmașilor

Când ne referim la datorie, Dragnea a plecat de la nivel de 285,8 miliarde de lei la începutul lui 2017. La sfârșitul lui 2019 se estimează să se ajungă la 362,6 miliarde de lei. Asta înseamnă o creștere de 26,8%. Iar acest salt atrage după sine costuri mai mari, care se vor răsfrânge asupra generațiilor viitoare. Spre exemplu, cheltuielile cu dobânzile au crescut cu 26% în 2017 și 2018. În traducere liberă: copiii și nepoții noștri vor plăti lăcomia generației de azi. De ce lăcomie? Mai întâi, Guvernele Dragnea au pompat bani cu nemiluita în electoratul captiv, identificat în rândul bugetarilor și pensionarilor. Asta s-a văzut în evoluția cheltuielilor în execuția bugetară. S-a plecat de la un 31,9% din PIB și s-a ajuns la 34,1% din PIB. Numai că ritmul acesta de creștere al cheltuielilor, cu salarii, pensii, ajutoare, subvenții, dar mai puțin cu investițiile, rămase tot timpul la niveluri minime istorice, l-a depășit în permanent pe cel al veniturilor. Guvernele Dragnea nu au reușit să adauge doar 1,6% la acest capitol, de la 29,5% din PIB, la 31,1%. Asta înseamnă că s-a tot mai mult decât s-a încasat. Și din această cauză, deficitul bugetar a fost tot timpul ținut la limita maximă de 3% din PIB, admisă de Tratatului UE.

Chestiunea deficitelor

O economie este sănătoasă dacă reușește să țină deficitele în frâu. În era Dragnea, acest lucru nu a fost posibil pentru deficitul de cont curent s-a dublat în primii doi ani de guvernare PSD-ALDE, de la 4,118 miliarde de euro la 9,416 miliarde de euro. La aceasta se mai adaugă alte 1,2 miliarde de euro din primul trimestru din 2019. În plus, deficitul comercial a consemnat a o adâncire de la 9,9 miliarde de euro la 15,1 miliarde de euro în primii doi ani de guvernare PSD-ALDE. Și aici avem un plus de 2,41 miliarde de euro în primele două luni ale anului. Contul curent este un indicator de măsurare a comerțului unei țări și, dacă  arată că valoarea bunurilor și serviciilor importate este mai mare decât valoarea bunurilor și serviciilor exportate, avem de a face cu deficit. Asta înseamnă că ies mai mulți bani din țară decât intră și că românii plătesc mai mult munca prestată de alții. Creșterea deficitului de cont curent vine pe fondul deteriorării deficitului comercial ca urmare a creşterii puternice a cererii de consum, ce nu a putut fi acoperită de oferta internă.

Constituția și regulile europene, făcute praf

Guvernul Dragnea a continuat să încalce Constituția României dar și Tratatul UE. De exemplu, deficitul structural prevăzut de Guvern pentru acest an este de de 2,8% din PIB, cu 0,1% peste anul trecut, conform Programului de Convergență 2019-2022, document aprobat de Cabinetul Dăncilă în ședința de miercuri, 8 mai. Asta înseamnă că se continuă cu încălcarea Constituției României și a Tratatului UE, care prevede un deficit structural de maxim 1%. La preluarea mandatului de către Guvernul Dragnea, deficitul structural era de 2,9%.

Dar ce este acest deficit structural? Deficitul bugetar consolidat are două componente: una ciclică, care depinde de influența ciclului economic (expansiune sau recesiune) și una structurală. Aceasta din urmă este cea care furnizează o imagine clară a situației fiscale din economie nedistorsionată de influența ciclului economic. Practic, când se fac calcule privind deficitul bugetar (cheltuieli peste venituri) raportat la PIB, se urmărește cât ar însemna această pondere dacă economia ar crește cu o rată normală. Rezultatul este acel deficit structural. Dacă economia crește, deficitul structural este mai mare decât cel bugetar. În cazul în care apar dificultăți economice, acest deficit devine mai mic decât cel structural. Conform documentului amintit, România va avea un deficit bugetar ESA (calculat după metodologie europeană) de 2,8% din PIB, în scădere de la 3%, cât a fost în 2018, și un deficit structural de 2,8% din PIB, cu 0,1% peste anul trecut. Creșterea economică așteptată este de 5,5%.

Am pierdut cursa pentru euro

România a îndeplinit până în 2017 cele cinci criterii de la Maastricht pentru adoptarea monedei euro însă în ultimii ani s-a îndepărtat major. În prezent, țara noastră stă bine doar la datoria publică raportată la PIB, în jur de 35%, față de maximul de 60% acceptat. Acest nivel este unul dintre cele mai scăzute din UE însă ritmul său de creștere este o mare problemă pentru că statul se împrumută tot mai mult.

În schimb, deficitul bugetar este ținut în pix la 3%, limita de sus admisă. Adică s-a apelat la tot felul de scamatorii financiare. Una dintre ele este de a muta pentru acest an rambursare de TVA pentru companii, pentru a nu se contabiliza în dreptul cheltuielilor din 2018. În plus, s-au tăiat cheltuieli la rectificarea bugetară din a doua jumătate a anului de la Sănătate, Cultură, Tineret și Sport, Energie, Turism, Mediu etc. Un mare semn de întrebare legat de execuția bugetară pe anul trecut îl reprezintă capitolul „Alte sume primite de la UE pentru programele operaționale finanțate in cadrul obiectivului convergență”. În 2018, a apărut suma de 3,87 miliarde de lei în condițiile în care în anii trecuți erau sume negative. De exemplu, în 2017 a fost un minus de 136,7 milioane de lei în 2017 iar în 2015 un minus de 139,3 milioane de lei. Cele 3,87 miliarde de lei din 2018 au fost trecute la venituri în speranța că Bruxelles-ul va deconta mare parte din ceea ce guvernul crede că va deconta, dar nu a făcut-o până acum. Dacă Comisia Europeană ar fi decontat, suma apărea la alt capitol, precum cel ”Sume primite de la UE/alți donatori în contul plăților efectuate și prefinanțări aferente cadrului financiar 2014-2020”.

La capitolul inflație nu ne încadrăm, Acum este de 4,4% iar aceasta ar trebui să fie mai mică sau egală cu 1,5 puncte procentuale peste media celor mai performanţi trei membri ai UE. Ceea ce este exclus. În ceea ce privește dobânzile pe termen lung, acestea nu pot trece decât cu două puncte procentuale peste media celor mai performanţi trei membri UE.  De asemenea,  iar cursul leu-euro este foarte volatil, el neavând voie să varieze decât într-un interval de 15%.

Aderarea la zona euro înseamnă eliminarea riscului valutar, reducerea costurilor de tranzacţie în comerţul internaţional concomitent cu o scădere a ratelor dobânzilor de pe piaţă şi o prezumată creştere a credibilităţii şi a stabilităţii politicilor macroeconomice ale unui guvern. Dar aşa cum arată istoria zona euro, o credibilitate sporită nu este garantată, întrucât instituţiile europene nu se pot substitui celor naţionale în numeroase privinţe, se arată în Raportul de fundamentare a Planului național de adoptare a monedei euro, elaborat de Comisia de trecere la euro. Pe termen lung, aceste beneficii se traduc în intensificarea comerţului, în special schimburile intracomunitare, creşterea investiţiilor străine, reducerea costului cu datoria publică, datorită accesului mai facil la finanţare dat şi de credibilitatea unei monede forte şi consolidarea poziţiei competitive a exporturilor, ridicând astfel creşterea potenţială, nivelul consumului şi a bunăstării. Pe lângă aceste beneficii mai există şi o altă serie de beneficii care nu pot fi cuantificate în mod direct, cum ar fi faptul că Banca Naţională a României va participa la procesul decizional al Băncii Centrale Europene, de asemenea ministrul de finanţe al României va participa la activitatea Eurogrupului.