Vladimir Putin, al treilea mandat la Kremlin

Retragerea preşedintelui la casa de lângă capitală a fost pusă pe seama traficului aglomerat din Moscova, dar explicaţiile date de consilierii săi, o declaraţie a premierului nipon, una a preşedintelui belarus Lukaşenko au ridicat mai multe semne de întrebare. Ce-l ţine pe Putin departe de Kremlin? O durere de spate, contestarea opozanţilor, scutul anti-rachetă din România, rachetele Patriot din Turcia, situaţia din Siria? Toate acestea la un loc şi încă multe altele, spun analiştii.

Putin a ieşit însă din nou la rampă şi a luat pe rând, în discuţie, toate chestiunile arzătoare pentru Rusia, cu ocazia primului său discurs către naţiune din noul mandat. A vorbit despre problemele sociale cu care se confruntă ţara. A promis că va lua măsuri prin care va încuraja familiile să aibă mai mulţi copii, va crea 25 de milioane de locuri de muncă şi va recompensa profesorii, medicii, inginerii şi alte categorii profesionale.

Economia Rusiei

Nu a scăpat din vedere nici latura economică. Rusia trebuie să îşi reducă exportul de petrol şi alte resurse minerale, să impoziteze marile averi şi să îşi dezvolte tehnologia şi industria. Nu în ultimul rând, liderul de la Kremlin s-a plâns de ieşirile masive de capital din Rusia şi a citat experţi care susţin că 9 din 10 afaceri de top din Rusia sunt înregistrate în afara ţării şi administrate după legi străine. Putin a promis că va sprijini economia, va creşte puterea militară a ţării şi i-a avertizat pe cei care vor să dea lecţii Rusiei în materie de democraţie şi să intervină în treburile ei interne să se abţină.

2012, an marcat de proteste în Rusia

Mesajul susţinut chiar de Ziua Constituţiei a fost prima intervenţie a presedintelui după alegerile din Martie:  ” Orice manifestaţii de naţionalism şi separatism vor fi excluse total de pe agenda politică a Rusiei”.Putin nu a uitat că cel de-al treilea mandat al său a fost primit de populaţie cu proteste.

2012 a fost un an dificil pentru Vladimir Putin. Reîntoarcerea sa la Kremlin ca preşedinte al Rusiei, pentru a treia oară, a declanşat o serie de proteste de stradă în Moscova şi în alte oraşe. Totodată, a însemnat şi pierderea unei cote considerabile de popularitate. Ieşirile sale în public, la pescuit sau vânătoare, pe motocicletă sau pe tatami, nu mai au atâta priză ca altădată. În opoziţie regăsim Partidul Libertăţii şi Poporului, de tip liberal, o serie de formaţiuni de sorginte socială, dar şi organizaţii cetăţeneşti, ecologiste, ale artiştilor şi ONG-urilor. Cu aşa detaşamente heteroclite, este totuşi greu să îl înfrunţi pe preşedintele reales. Care are de partea sa întregul aparat de stat. Un raport al Comitetului de Anchetă privind protestele opozanţilor, în primăvara lui 2012, relevă că în Rusia se pregătea o revoluţie colorată, după modelul mişcărilor de protest prooccidentale. Liderul Frontului de Stânga, Serghei Udalţov şi alţi doi activişti încarceraţi în octombrie, sunt pentru moment singurii inculpaţi în acest dosar.

Rusia, politica externă

” Orice intervenţie directă sau indirectă în treburile noastre interne este inacceptabilă. Cei care primesc bani din străinătate şi sunt în slujba intereselor străine nu pot juca un rol politic în Rusia”, a spus Vladimir Putin. Chiar şi Germania prietenă trebuie să-şi cunoască lungul nasului când vine voba de problemele interne ale Rusiei. Aflată în vizită la Moscova, şefa guvernului de la Berlin, Angela Merkel a primit o replică iritată din partea lui Putin când s-a interesat de soarta punkistelor de la PussyRiot, cele care l-au „cântat” pe preşedinte în cea mai mare catedrală din Moscova.

„Cred că nu orice critică ar trebui interpretată ca distructivă. Suntem deranjaţi, şi o spun din nou, că au fost adoptate recent unele legi (în Rusia) care nu s-ar putea spune că promovează libertatea de expresie şi asociere. Suntem îngrijoraţi şi punem întrebări în legătură cu această problemă, despre care vom vorbi mai târziu.”

„Doamna Cancelar a ridicat problema fetelor care se află în închisoare din cauză că s-au dat în spectacol într-o biserică. Ştie însă domnia sa că, înainte de asta, una dintre ele a spânzurat o efigie a unui evreu şi a spus: „Moscova ar trebui să scape de aceşti oameni?” Nu putem sprijini oameni care au poziţii antisemite”, a răspuns Putin.

Lista Magniţki

Săgeţi şi mai veninoase au plecat de la Moscova spre Washington după adoptarea în Congres a „listei Magniţki”, care prevede sancţiuni împotriva unor oficiali ruşi implicaţi în încălcări ale drepturilor omului, mai precis a persoanelor considerate vinovate de moartea în detenţie, în 2009, a juristului Serghei Magniţki. „Acesta este un act inamical pur politic” faţă de care este necesar „să se reacţioneze în mod adecvat”, a declarat Putin. Reacţia a venit vineri, 14 decembrie: Duma de Stat a adoptat în primă lectură un proiect de lege care le interzice unor cetăţeni americani să intre în Rusia pentru că au încălcat drepturile cetăţenilor ruşi.

În aceeaşi zi, preşedintele Obama, a promulgat, în timpul unei ceremonii, în Biroul Oval, „lista Magniţki”. Ministerul rus de Externe a revenit şi a denunţat o poziţie „oarbă şi periculoasă” a Statelor Unite. Reinstalarea lui Putin la Kremlin nu a fost de natură să dezgheţe relaţiile dintre Rusia şi Statele Unite. Este posibilă însă o schimbare după ce Obama îşi va începe al doilea mandat, în ianuarie, dar subiectele de discordie dintre cele două ţări sunt multe, de la scutul antirachetă, tratatul START, rachetele Patriot din Tucia, la depturile omului, relaţia cu Georgia, criza din Siria sau dosarul nuclea iranian. Rusia a sărit ca arsă când Statele Unite au recunoscut principala coaliție a opoziției siriene drept „reprezentantă legitimă” a poporului din Siria.

Rusia şi Siria

Ministrul rus de Externe, Serghei Lavrov, a declarat că recunoașterea de către Washington a Coaliției Naționale Siriene relevă faptul că Statele Unite „pariază pe victoria forțelor armate rebele” împotriva forţelor guvernamentale ale lui Bashar al-Assad.

„Sunt destul de surprins că Statele Unite, prin vocea preşedintelui, au recunoscut coaliţia ca singurul reprezentant legitim al poporului sirian. Această declaraţie contravine acordului stabilit la Geneva, care încuraja dialogul dintre reprezentanţii guvernului şi cei ai opoziţiei. Dacă această coaliţie a fost recunoscută ca singurul reprezentant legitim, înseamnă că Statele Unite s-au decis să mizeze totul pe victoria prin arme a coaliţiei naţionale”, a spus Lavrov.

Încă de la declanşarea revoltelor din Siria, în urmă cu aproape doi ani, Rusia a blocat sistematic orice încercare a vestului de a lua poziţie împotriva regimului de la Damasc. Moscova este un aliat fidel al regimului al Assad, cu interese mari, de tot felul, în Siria. Planul de instalare a unor rachete Patriot în Turcia, aproape de graniţa siriană şi instalarea unor elemente ale scutului american antirachetă în România n-au fost nici ele de natură să placă Rusiei.

SUA în 2012

Statele Unite îşi au socotelile lor. Nici Rusia, nici Europa nu mai sunt pimele pe lista americanilor. Nu sunt ignorate, dar Washingtonul are alte priorităţi strategice. În primul rând „vârful fiscal”, care riscă să arunce economia Statelor Unite în recesiune. „Vreau sa inteleaga toata lumea ca aceasta problema nu tine doar de numere. E vorba mai mult de niste decizii majore care vor afecta milioane de familii din toata tara”, a spus preşedintele american.

„Scopul nostru final este un acord care să aducă deficitul pe termen lung sub control într-un mod corect și echilibrat. Acest tip de acord va fi benefic pentru afacerile noastre, pentru economia noastră, pentru viitorul copiilor noștri și cred că ambele părți pot conveni asupra unui cadru în următoarele săptămâni. De fapt, speranța mea este de a obține acest acord înainte de Crăciun.

În lipsa unui acord între democraţi şi republicani, o dată cu anul nou va intra în funcţiune un program automat de creştere a taxelor şi tăiere a cheltuielilor, în valoarea de 600 de miliarde, care va afecta consumul, iar Statele Unite vor intra în recesiune. Această situatie este o consecinţa a unei legi intrate în vigoare după ce taberele rivale nu au reuşit să se înţeleagă asupra măsurilor care ar trebui adoptate pentru a reduce deficitul bugetar. Barack Obama susţine mărirea taxelor pentru americanii bogaţi, însă republicanii consideră că demersul ar fi contraproductiv, deoarece ar afecta firmele mici, ar încetini economia şi ar opri crearea de locuri de muncă. Cele două partide nu se inţeleg nici în ceea ce priveşte sectoarele de unde ar putea avea loc tăieri. Unii republicani nu sunt de acord să se umble la bugetul militar, în timp ce democraţii apără asigurarile sociale.

Barack Obama, al doilea mandat

Preşedintele Barack Obama a ales Asia de Sud-Est pentru prima sa vizită în străinătate, după ce a fost reales. A vizitat în noiembrie pentru a cincea oară regiunea de la instalarea la Casa Albă în 2009, în contextul în care în Asia, dar şi la Washington creşte îngrijorarea privind ambiţiile teritoriale chineze. Statele Unite au făcut din Asia-Pacific „pivotul” diplomaţiei lor, lucru care presupune o cooperare mai intensă, dar şi o redesfăşurare a celei mai mari părţi a flotei americane în Pacific, până în 2020. Obama şi-a început turneul asiatic în Thailanda, un partener istoric al Americii, care i-a oferit elefanţi lui Abraham Lincoln în timpul Războiului Civil. O lovitură de stat militară în 2006 i-a determinat pe americani să suspende, timp de un an, relaţiile militare cu Bangkokul, care datează din 1954, din perioada Războiului din Coreea. Însă, în prezent, atmosfera este excelentă. Bazele aeriene şi porturile din Thailanda sunt vitale pentru reţeaua militară americană, iar Pentagonul efectuează anual exerciţii în regiune, ca de exemplu operaţiunea „Cobra Gold”, la care în 2011, au participat aproximativ 13.000 de militari din 24 de ţări.

După Bangkok, Barack Obama a vizitat Birmania. Este pentru prima oară în istorie când un preşedinte american merge în această ţară, condusă până mai ieri de un regim militar despotic. Tot premieră istorică şi la Pnohm Penh, unde Barack Obama a participat la reuniunea la vârf a celor zece state din ASEAN, Asociaţia Naţiunilor din Asia de Sud-Est. Niciun preşedinte american nu a mai călcat vreodată pe pământul Cambodgiei. Reuniunea ar fi trebui să permită definirea unei politici comune în chestiunea disputelor teritoriale cu Beijingul în Marea Chinei de Sud. N-a fost să fie. Beijingul revendică suveranitatea asupra întregii Mări a Chinei, unde au însă pretenţii teritoriale, pe lângă Filipine, şi alte ţări din regiune. Forţa economico-militară în creştere a Chinei şi pretenţiile ei în zonă stârnesc îngrijorare în Asia, dar şi la Washington. De-aici schimbarea de strategie şi reorientarea politicii internaţionale a Statelor Unite spre sud-estul asiatic. De-aici redesfăşurarea până în 2020 a celei mai mari părţi a flotei americane – 60 la sută – spre Pacific.

Şi ca o confirmare că Washingtonul are dreptate să fie îngrijorat pentru primii săi parteneri din regiune, japonezii, un avion chinezesc a survolat insulele Senkaku, în dispută, iar guvernul de la Tokyo a catalogat gestul drept o „intruziune regretabilă”. Violarea spaţiului aerian al Japoniei, pentru prima oară după Al doilea război mondial, a avut loc chiar în ziua în care chinezii au comemorat 75 de ani de la masacrul de la Nanjing, unde trupele japoneze au ucis 300 de mii de chinezi. Momentul a fost marcat de o ceremonie la care au participat 9000 de persoane. S-a intonat imnul, iar soldaţii au depus coroane de flori.
Tokyo şi Beijingul şi Japonia îşi dispută arhipelagul din Marea Chinei, în apele căruia se presupune că ar exista rezerve serioase de hidrocarburi.

China, schimbare la vârful partidului

China, care a detronat Japonia din poziţia de a doua putere economică a lumii, este un nesăţios consumator de energie. Asta şi făcut-o să curteze mai insistent Rusia, cu uriaşele sale capacităţi de export de petol şi gaze. Ruşii sunt extrem de interesaţi şi de investiţiile în China, în infrastructură, mai ales, unde s-a anunţat proiecte mamut. Europa este şi ea fascinată de China, de rezervele ei uriaşe de valută, care ar putea fi atrase în economia bolnavă a continentului. Beijingul este şi el interesat de Europa, pentru că dacă motorul acesteia se gripează, exporturile Chinei vor avea de suferit. În ce direcţie o va lua politica acestei super-economii, vom afla după ce noua garnitură din fruntea partidului va prelua, în primăvară, frâiele ţării.

Pe 8 noiembrie, Partidul Comunist Chinez şi-a ales membrii Comitetului permanent al Biroului politic, format din 7 persoane în loc de 9, adevăraţi împăraţi ai Chinei moderne. Această conducere colectivă va guverna destinele ţării în următorii cinci ani sau, şi mai probabil zece, pentru că are toate şansele să fie realeasă. Noul secretar general al partidului, în vârstă de 59 de ani, a avertizat că echipa sa are de înfruntat „responsabilităţi enorme” şi „provocări grave”, printre care corupţia endemică:

 „În noul climat, partidul nostru are în faţa sa multe provocări serioase şi există multe probleme presante care cer o rezolvare imediată, mai ales problema membrilor de partid corupţi, care iau mită, s-au rupt de popor şi sporesc birocraţia. Trebuie să facem mari eforturi pentru a rezolva aceste probleme. Întregul partid trebuie să dea dovadă de vigilenţă”, a spus Xi Jinping, noul lider al Partidului Comunist Chinez.

Noua echipă de conducere a Partidului Comunist Chinez poartă, însă, mai curând amprenta conservatorilor decât a reformiştilor. Mulţi analişti se declară dezamăgiţi de absenţa unor lideri mai tineri şi cu adevărat reformişti. „Este clica fostului număr unu, Jiang Zemin”, susţine un profesor chinez. Nu fac parte din grup nici Li Yuanchao, un apropiat al lui Hu Jintao, considerat un reformist şi nici conducătorul provinciei Guangdong, Wang Yang, care se bucură de o solidă reputaţie de reformist:

Cât despre politica externă a Chinei sunt puţini sunt cei care speră într-o schimbare semnificativă.

„De la Mao Tzedun şi Chu En-Lai până la Deng Xiaoping, Hu Jintao şi acum Xi Jinping şi ceilalţi lideri actuali ai Chinei, întotdeauna a fost la fel! China va avea aceeaşi politică de hegemonie specifică unei super-puteri, să nu ne facem iluzii în această privinţă. Doar atitudinea şi intenţiile noilor lideri vor părea mai flexibile şi mai generoase, lăsând să se creadă că situaţia e mai bună.”  , a spus Duong Danh Dy, fost diplomat vietnamez în China

Coreea de Nord provoacă marile puteri

În ecuaţia deja complicată din regiune, mai apare o necunoscută: Coreea de Nord. Regimul comunist de la Phenian a lansat miercuri, 12 decembrie, o rachetă pentru a pune pe orbită un satelit civil de observare terestră. Guvernul de la Tokyo a anunţat că o rachetă nord-coreeană a trecut pe deasupra insulei Okinawa, dar japonezii nu au încercat să o doboare.

La televiziune, o prezentatoare a citit un comunicat oficial cu o voce puternică şi triumfătoare, în cadrul unui „program special”. Acest tip de programe este rar şi rezervat unor ocazii excepţionale cum a fost, în decembrie 2011, moartea liderului nord-coreean Kim Jong-il.

„La pogramul de ştiri de după-amiază am aflat că lansarea satelitului Kwangmyongsong-3 a fost un succes. Mă simt atât de mândru şi emoţionat. Lansarea lui Kwangmyongsong-3 will ne face să fim şi mai strâns uniţi în jurul conducătorului nostru, tovarăşul Kim Jong Un, şi ne încurajează să construim pe mai depate o ţară şi mai puternică şi prosperă”, spunea un nord-coreean la televiziunea naţională.

A urmat o avalanşă de reacţii pe plan intenaţional: Naţiunile Unite, Coreea de Sud, Japonia, Statele Unite, Uniunea Europeană, Nato, toată lumea a condamnat „actul provocator” al Coreei de Nord, ce încalcă rezoluţiile Consiliului de Securitate. Chiar şi Moscova şi-a declarat regretul profund în faţa demersului nord-coreean. China, care este principalul aliat al regimului de la Phenian, izolat pe plan diplomatic şi vlăguit economic, a amintit şi ea că nord-coreenii trebuie să ţină seama de recomandările ONU. Lansatorul de satelit este considerat de comunitatea internaţională drept o rachetă balistică cu rază lungă de acţiune. Naţiunile Unite au adoptat două serii de sancţiuni, în 2006 şi 2009, după fiecare test efectuat în urma unor tiruri de rachete. Două rezoluţii interzic Phenianului orice activitate nucleară sau balistică. Regimul comunist a anunţat însă că-şi va continua programul spaţial, iar Seulul se teme că va urma un test nuclear.

Bineînţeles, lansarea rachetei şi plasarea satelitului pe orbită reprezintă un succes dedicat memoriei fostului lider Kim Jong-il, care a murit pe 17 decembrie 2011. Ceremoniile de omagiere a conducătorului defunct au durat câteva zile şi au culminat cu o adunare de reculegere la Mausoleul Kumsusan din capitală, unde sunt depuse corpurile îmbălsămate ale lui Kim Jong-il şi Kim Il-sung, fondatorul, în 1948, al Republicii Populare Democratice Coreea.
Noul lider, Kim Jong-un a vizitat Mausoleul împreună cu soţia sa, Ri Sol-ju, flancat de demnitari din cadrul Guvernului, partidului unic şi armatei. Kim Jong-un, un tânăr de aproximativ 30 de ani, s-a înclinat în faţa statuilor impunătoare ale tatălui şi bunicului săi.

Kim Jong-il a fost iniţiatorul politicii „songun” (prioritate armatei), favorizând în mod sistematic militarii, în numele salvării patriei, în contextul unui colaps economic care durează de la prăbuşirea fostei Uniuni Sovietice.