Statul a pompat, în ultimii ani, sute de milioane de euro pentru a ţine Oltchim pe linia de plutire. Şi asta deşi compania a acumulat datorii de peste jumătate de miliard de euro. Datele statistice arată că banii injectaţi de stat au fost o formă de protecţie socială mascată, deoarece importanţa Oltchim pentru judeţul Vâlcea este mare. Combinatul a avut anul trecut afaceri de 1,5 miliarde de lei, echivalentul a 18,4% din produsul intern brut înregistrat de Vâlcea.

 La nivel naţional există şi alte companii în jurul cărora gravitează economia unui întreg judeţ. Spre exemplu, în Dâmboviţa, compania siderurgică Mechel Târgovişte şi producătorul de electrocasnice Arctic au fiecare o pondere de aproximativ 10% în PIB-ul judeţului. În Brăila, combinatul Laminorul, controlat de Mechel, care are mari probleme în acest an, a avut în 2011 venituri echivalente cu peste 11% din PIB-ul judeţului.

Tot din industria metalurgică face parte TMK Reşiţa cu venituri ce au reprezentat anul trecut peste 10% din economia locală. Industria auto nu se lasă mai prejos. Două firme de componente auto, Leoni Wiring Systems din Bistriţa-Năsăud şi Coficab Eastern Europe din Arad reprezintă 9-10% din PIB-ul judeţelor în care-şi desfăşoară activitatea. Azomureş este, de asemenea, de o importanţă deosebită pentru economia locală.

Există şi o ligă a greilor industriali. Producătorul de aluminiu Alro Slatina are venituri echivalente cu aproape o treime din PIB-ul Oltului, iar ArcellorMittal depăşeşte o pondere de 40%. Rompetrol Rafinare, care operează cea mai mare rafinărie de ţiţei din ţară, a avut venituri doar din rafinare egale cu 45% din PIB-ul Constanţei.

Lider incontestabil este, însă, uzina Dacia de la Mioveni, ale cărei afaceri de peste 10 miliarde de lei anual reprezintă aproape două treimi din economia argeşeană.