În clipa de faţă, în economia Rusiei, rubla s-a stabilizat, iar inflaţia a scăzut de la un şocant 15.6% în 2015, la un 7.2%, ceea ce nu a fost doar o veste bună, dar a şi dus marjele profiturilor mai jos.
Ce îngrijorează mai tare este că preţul ţiţeiului a mai crescut, dar nu suficient pentru a evita restructurarea economiei ruseşti. Asta va fi o lovitură grea: va fi nevoie de multă muncă, de reducerea cheltuielilor bugetare şi va forţa Rusia să-şi caute alte surse de venit în locul speculaţiilor pe mărfuri – sursa predilectă de venituri pentru grosul PIB-ului rus. Dacă petrolul va creşte peste 60$ barilul, abia atunci va fi o veste bună pentru Rusia.
Situaţia complicată din Rusia – o economie aparent muribundă, cu creştere modestă, o piaţă de acţiuni cu repetate derive şi un set de date economice fundamentale contradictorii – se dovedeşte a fi, în mod ciudat, un teren fertil pentru obligaţiunile din economiile emergente. Marjele scăzute de profit la nivel global şi asseturile din pieţele emergente au „hrănit” politicile de relaxare ale băncilor centrale, dintre care se remarcă, de departe, politica Rezervei Federale a SUA.
Impulsul dat de zona asseturilor investiţionale, odată cu alţi factori, construieşte motive să credem că creşterea economică a Rusiei va intra pe teritoriul pozitiv, la începutul anului viitor.
