13 SEPTEMBRIE – Marea Întâlnire cu POMPIERII ROMÂNI

M-am născut în ’89. Generația mea, a celor care am copilărit în ’90, nu a fost niciodată obligată de regimul politic să meargă la vreo paradă. Cu toate acestea, pentru noi ziua de 13 Septembrie a fost întotdeauna specială. În fiecare an, în dimineața acestei zile, în sufletul multor copii apărea dorința de a deveni pompieri.

Coroane de flori erau depuse an de an în fața Monumentului Eroilor Pompieri din București, de pe Calea 13 Septembrie. Apoi, la finalul ceremoniei ne apropiam și ne jucam cu pietricelele albe din preajma statuii, imaginându-ne batalioane, armate. Cred că pe-atunci ni s-a vorbit prima dată despre Curaj. Cu timpul, tot noi, cei din generația mea, ne-am obișnuit să oferim ca reper celebrul hotel de pe Dealul Spirii, care tronează uriaș, cu reclame care se aprind frumos noaptea, în spatele statuii care e făurită din istorie. E uimitor cum noi, micii curioși ai Marii Democrații, spunem că statuia este în fața hotelului, nu hotelul în spatele statuii. Ceva s-a schimbat, cu timpul. Am uitat de repere și ne-am cuibărit în confortul prezentului. De aceea, cu ocazia zilei de 13 Septembrie vreau să redescoperim împreună superputerea pompierilor.

Monumentul Eroilor Pompieri

Monumentul Eroilor Pompieri Români, realizat din bronz de sculptorul Wladimir Hegel, a fost dezvelit la 13 septembrie 1901, pe Dealul Spirii, în fața Arsenalului Armatei. Acest monument este închinat eroilor pompieri care au ripostat trupelor otomane venite să înăbușe Revoluția de la 1848. Apoi, ca urmare a lucrărilor de construcție a Casei Poporului – Palatul Parlamentului de astăzi – monumentul a fost mutat la intersecția Căii 13 Septembrie cu Strada Izvor. Monumentul a revenit în 1990 în locul în care este astăzi. Deci, statuia pe lângă care treceți des, sunt convinsă, împlinește anul acesta, la 13 Septembrie, 121 de ani. Și, ca să vă determin să mergeți măcar într-o plimbare până acolo, vă spun că la dezvelirea sa, în 1901, au participat și 17 pompieri-eroi care supraviețuiseră Timpului.

Anul acesta, în fața acestei statui participă la tradiționala paradă alți eroi. Eroii zilelor noastre. 

Dar…

DE CE SĂRBĂTORIM ZIUA POMPIERILOR LA DATA DE 13 SEPTEMBRIE 

În ziua de 13 septembrie 1948, trupele otomane care intrau în București să calmeze situația tensionată a Revoluției au fost întâmpinate de compania de pompieri aflată sub comanda căpitanului Pavel Zăgănescu. Compania avea un efectiv de 166 de pompieri. Otomanii – 5.000 de ostași, conduși de Kerim Pașa. Deci, matematic… 166 vs 5.000. Veneau dinspre Cotroceni și coborau spre cazarma din Dealul Spirii, pentru a campa. Compania de pompieri români urca prin dreptul Mănăstirii Mihai Vodă. În urma unor divergențe s-a iscat ultima bătălie purtată între turci și români pe teritoriul românesc. Bătălia a fost atât de dură încât Kerim Pașa a cerut oprirea ostilităților, sub pretextul clemenței ostașilor. Însă, odată cu depunerea armelor, mulți dintre ei au fost secerați de inamici. Atunci au căzut la datorie aproape jumătate dintre pompierii români și astfel Dealul Spirii a devenit un simbol al jerfei pentru iubirea de țară. A doua zi, pe 14 septembrie, Capitala era din nou sub ocupație otomană. Eroii pompieri din 13 septembrie 1848 au fost înmormântați într-o groapă comună, cu toate onorurile. Data de 13 Septembrie a devenit Ziua Pompierilor din România în anul 1953, chiar dacă Dealul Spirii și Cazarma Arsenal au fost distruse când s-a construit Casa Poporului.

O ZI ALĂTURI DE POMPIERII ROMÂNI

Anul acesta vă invit la sediul Detașamentului de Pompieri „Mihai Vodă”, una dintre cele mai vechi subunități din țară, un loc încărcat de istorie și tradiție. Activitatea la Roata de Pompieri București – astăzi Detașamentul de Pompieri „Mihai Vodă” a început la 1 iulie 1845. Din această cazarmă au plecat trupele de pompieri conduse de căpitanul Pavel Zăgănescu spre sângeroasa bătălie din Dealul Spirii în septembrie 1848. Clădirea unde își desfășoară astăzi activitatea Detașamentul de Pompieri „Mihai Vodă” a fost construită în 1899 și modernizată în perioada 2009-2011, fiind cea mai veche construcție aflată în administrarea Inspectoratului pentru Situații de Urgență „Dealul Spirii” București-Ilfov. Clădirea este amplasată exact pe poziția unei clădiri care a fost atestată în 1871 în harta maiorului Dimitrie Pappasoglu și care servea pompierilor militari din București.

POMPIERII NU DOAR STING INCENDIILE. EI FAC CU MULT MAI MULT !

Am ajuns la poarta de la sediul Detașamentului de Pompieri Mihai Vodă cu câteva zile înainte de 13 Septembrie, astfel încât să puteți citi aceste rânduri chiar de Ziua lor. În plus, nu am vrut să-i văd în zi de sărbătoare, ci într-o zi oarecare din activitatea lor. În centrul gălăgios al Bucureștiului, apar două porți înalte printre care nu poți nici măcar să zărești înăuntru. Ajung cu mașina. Cel care face de serviciu la intrare mă întâmpină cu zâmbet înainte chiar să vadă legitimația de presă din parbrizul mașinii. Atitudinea aceasta senină, deschisă, din partea acestui tânăr îmi consolidează entuziasmul că urmează să cunosc supereroi. „Ați venit pentru 13 Septembrie, nu?”, mă întreabă, înapoindu-mi documentele pe care le-a înregistrat. Îi răspund că da și astfel apare primul „cod” între noi. Eu știu de 13 Septembrie. Mă întreb pe câți dintre oamenii din jurul meu, cei de dincoace de poarta pompierilor, îi mai interesează ce marchează data de 13 Septembrie. A rămas, pentru mulți, doar o stradă importantă din București. D’apoi să mai și celebreze această zi.

„PE NOI NU NE CHEAMĂ NIMENI LA BUCURII”

Parchez. Iau nelipsitul telefon care „notează” discuțiile mele din interviuri și aparatul foto din redacție. „Dvs. și scrieți și faceți poze, nu?”, mă întreabă un alt tânăr. „Păi, da, că și Dvs… nu doar stingeți incendiile”, glumesc eu continuând „chiar dacă meseria Dvs. este esențială, iar a mea nu”. „Fiecare profesie este importantă și își are locul său”, îmi spune, „în plus, pe noi nu ne cheamă nimeni la bucurii”. Îmi dau seama că așa este: chiar și în cazurile când intervențiile lor redau cu bine celor dragi persoanele aflate în situații vulnerabile, motivul apelului la 112 nu e niciodată unul lipsit de îngrijorare, teamă, groază. Îl las să își continue treaba lângă autospeciala impunătoare din curtea Detașamentului și privesc către un alt crâmpei de realitate de aici, din „lumea lor”.

Un pompier dezmiardă un cățel. E atâta candoare în acest gest, încât îmi este greu să îmi imaginez cum aceleași mâini care se joacă un cățel au curajul de a se lupta cu flăcările sau de a oferi sprijin unor persoane, în ultimele clipe de viață. Credeam că pompierii sunt duri, că Timpul le-a împietrit emoțiile și că misiunile în care sunt chemați să salveze animale sunt doar „sarcini de serviciu”… Cățelul mă observă și vine spre mine. Mă analizează, dă din codiță și pare că ne împrietenim. „Ea e Lulu. O avem de câțiva ani. A adus-o un Șef G.I.S”. La acel moment, mă gândesc că Lulu rămâne la Detașamentul „Mihai Vodă” de dragul unor mângâieri și al mâncării pe care pompierii i-o asigură. Aveam să mă înșel! Dar, revin la subiect mai târziu.

„Ea e Lulu”

Întâlnirea mea este cu Dl. Locotenent Colonel Mihai Tănase, Comandantul Detașamentului de Pompieri „Mihai Vodă”. Întâlnirea era programată la 8.00, ca să pot să descopăr detaliile activității, încă de la prima oră. Eu am ajuns cu un sfert de oră mai devreme, după ce am amânat de câteva ori alarma de dimineață, am băut cafeaua ca pe apă și am renunțat la detaliile de machiaj, ca să ajung la timp. „Amânați vreodată alarma, dimineața?”, îl întreb pe Dl. Comandant, îndată ce apare. Întâlnirea noastră începe zâmbind. Pe ei îi așteaptă o zi întreagă de intervenții, pe mine o zi cu descoperiri, uimiri, întâlniri și noi prieteni. Cine ar fi zis că… e frumos la pompieri?!

E atât de liniște în locul acesta în care îmi imaginam zarvă! Fiecare pompier face ceva: unii verifică echipamentul tehnic, alții povestesc detalii din intervenții, alții merg cu pas horărât către birouri. Cu toate acestea, este o liniște absolută. Toată lumea știe ce are de făcut. Nimeni nu țipă. Fiecare muncește.

„Tura începe la 8.00, dar fiecare vine mai devreme, să pregătească schimbarea serviciului operativ și Confruntarea”, îmi explică Dl. Comandant de ce la ora 8.00 nimeni nu intră pe poartă, ci se aliniază la raport. Toți pompierii devin serioși, postura li se îndreaptă, chipul le devine de neclintit, privirile strălucesc și mâinile stau drepte pe lângă corp. Îmi dau seama de importanța momentului. În câteva clipe se înalță drapelul României. E un fel de „reminder”, un răspuns cu ecou în istorie la întrebarea „pentru CE vă riscați viața în intervenții”. Mă uit la acel drapel care se vede din Bulevard și îmi propun ca și după ce trec de ușile Detașamentului să-mi amintesc să-l privesc, când ajung în zonă. O să știu că, în fiecare dimineață, un pompier înalță drapelul fără să-l vadă alți ochi în afara colegilor lui. Iar acești oameni își urmează vocația și își fac datoria fără să ajungă vreodată vedete.

Urmează momente care mă duc cu gândul la „the changing of the guards” de la Palatul Regal,acum abia rămas fără Regină. E o întreagă coregrafie militară printre tinerii pe care cu doar câteva minute în urmă îi văzusem alintând-o pe Lulu.

La un moment dat, Lulu apare și ea. Mă gândeam că o să vrea să se joace. Dar nu! Lulu are locul ei în formație. Lulu stă cuminte la raport, la schimbul turelor și parcă își așteaptă și ea misiunea pe ziua în curs. „Lulu, să fii cuminte”, îi spune off the record Dl. Comandant și îmi dau seama că la Detașamentul Mihai Vodă cățelușa Lulu este singura care nu iese niciodată din tură. Cățelușa-pompier pe care a dresat-o doar bunătatea acestor oameni. Cățelușa cu misiunea rostită zilnic: „Lulu, să fii cuminte!”

CUM ARATĂ O ZI ALĂTURI DE POMPIERI

„Acum a fost acest eveniment, ca să îl pot prinde în fotografii, nu”, îl întreb pe Dl. Comandant, „adică așa… pentru presă”, încerc să aflu. „Nu, aceasta este procedura, în fiecare zi”, îmi răspunde. Adică ei, pompierii, susțin ZILNIC acest schimb spectaculos, dincolo de porțile Detașamentului, nevăzuți de ochii noștri. „Stați să vedeți Confruntarea”, îmi spune Dl. Comandant.

Scot telefonul, caut pe Google: „Confruntare”. „Confruntarea pompierilor”. „Procedura de confruntare la pompieri”. Nimic. Înainte să întreb detalii, aștept să văd ce se petrece la această – celebră, aici – Confruntare. Fiecare dintre cei care au fost în tura de noapte detaliază situația pentru cei care preiau activitatea. E mai mult decât „predare-primire”. E felul „acela” în care camarazii se privesc în ochi și știu că pot conta unul pe celălalt. Știu că dacă preiau o autospecială verificată de un camarad, totul este în bună regulă, iar verificarea lor este doar o dublare necesară pentru siguranța perfectă. Confruntarea este despre Încredere. Nu este o procedură, este o tradiție a Detașamentului „Mihai Vodă”, locul unde Oamenii se privesc în ochi atunci când își iau un angajament. „Confruntrea are loc și când nu sunt eu la serviciu”, îmi spune Dl. Comandant Locotenent-Colonel Mihai Tănase. „Șeful G.I.S. al fiecărei ture este responsabil atat de schimbarea serviciului operativ cât si de Confruntare, el conduce acetste activităţi  în lipsa mea ”, continuă el.

Îl întreb când începe ziua și îmi dau seama că întrebarea mea nu are rost, de fapt. La Pompieri, ziua nu se termină niciodată. Ea nu „începe”… Misiunea lor e continuă, chiar și atunci când ies din tură. Un pompier care intră în tură la 8, ajunge la serviciu, de fapt, la 7.00 – 7.30. La 8 trebuie să fie în formație. „Vin, își pregătesc ținuta, la ora 8.00 sunt în formație – bărbieriți, aranjați, ținuta călcată!”, îmi spune Dl. Comandant. „Călcată de ei sau aveți aici un serviciu?…”, încerc să aflu. „De ei sau de soții”, îmi spune și râdem amândoi cu poftă.

„La ora 8.00, Șeful G.I.S. – Șef Gardă Intervenție și Stingere citește Planul cu organizarea serviciului operativ și de zi și efectivul de pompieri formează echipajele. La nivelul Detașamentului există 3 ture de serviciu, cu un program de 24h cu 48h libere. În acest prim-moment al dimineții, fiecare militar află ce mașină încadrează în ziua respectivă și ce servicii auxiliare îndeplinește”, îmi detaliază Dl. Comandant Locotenent-Colonel Mihai Tănase. Militarii pompieri nu sunt distribuiți doar pe autospeciale pentru intervenții, ci fac de serviciu și în centrala telefonică, în pază, la punctul de control acces. În fiecare zi, după ce se citește Organizarea, autospecialele sunt scoase din garaj și sunt verificate. În fiecare zi. Absolut în fiecare zi! „Sunt verificate în fiecare zi atât de personalul care iese din serviciu, cât și de cel care intră. Fiecare se bazează și pe informațiile pe care le primește de la celălalt, astfel încât echipamentul să fie verificat dublu, mai ales dacă a existat o anumită problemă”, aflu. Tot acesta este momentul în care sunt verificate aparatele de respirat cu aer comprimat și toate celelalte elemente de intervenție, în detaliu. Sunt extrem de rare zilele în care vreuna dintre autospeciale să nu își miște roțile dincolo de porțile Detașamentului. „De la începutul anului 2022 şi până în prezent  au fost înregistrate 1.900 de intervenții de stingere şi 4.500 interventii SMURD, ”, îmi spune Dl. Comandant. Detașamentul „Mihai Vodă” are în dotare patru autospeciale de stingere cu apă şi spumă, o autoscară,două ambulanțe SMURD şi o autospecială de transport victime multiple.

Întreb care este ierarhia militară de aici. Care este cel mai neînsemnat om dintre ei. „Nu cel mai neînsemnat! Toți oamenii, toți colegii mei de aici sunt foarte importanți! Suntem o echipă şi fiecare element din echipă contează!”, îmi spune Comandantul și zâmbesc pentru că este exact răspunsul pe care speram să îl aud! Așadar, aflu că cel mai mic în funcție este soldatul / gradatul profesionist. Este primul an în care structura de aici îi are. Ei sunt şi printre cei mai tineri, au între 18 şi 25 de ani. „Avem 8 astfel de tineri şi ne vor mai veni încă 5. Apoi există categoria subofiţerilor: subofiţeri operativi principali – adică servanţii, conducătorii auto – cei care conduc autospecialele, comandanţii de echipaj şi şefii gardă intervenţie şi stingere. Iar comanda Detaşamentului de Pompieri „Mihai Vodă” este formată din Comandantul Detașamentului, locțiitor Comandant Detaşament, Dl. Căpitan Ionescu Dan Adrian şi ofiţer III, Dl. Sublocotenent Iscu Andrei”.

CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN URMA UNUI APEL LA 112

Odată ce se primește apelul în dispecerat, pompierii au 3 minute să iasă pe poarta subunității. 3 minute! Cei de la SMURD au la dipoziție 1 minut. 60 de secunde. De secunde!!! Concret, cei de la SMURD nu renunță nicio clipă la echipament, în timp ce aceia care operează pe autospeciale de stingere sau salvări de la înălțime, de exemplu, trebuie să și îmbrace echipamentul. Echipament care îi așteaptă pregătit în garaj. Pregătit, după cum vedeți în fotografii – doar să „sară” în el. Atunci, pompierii renunță la cămășile călcate și îmbracă echipamentele care îi fac să arate ca din alte galaxii. 3 minute! Eu, în 3 minute nu-mi găsesc nici cheile. Ei ies pe poartă cu toată tehnica de intervenție. „În cât timp îmbrăcați echipamentul?” – îl întreb pe Dl. Comandant. „ În aproximativ 20 de secunde, maximum”, îmi răspunde. După ce se echipează, se adună la locul special delimitat din curtea Detașamentului, în faţa autospecialelor. Comandantul intervenţiei  le comunică cu ce autospeciale se deplasează și așa începe o Intervenție. Întreb dacă iau cu ei telefonul mobil. „Nu, riscăm să îl topim”. Rămân fără glas… îmi dau seama la ce temperaturi lucrează acești oameni.

CINE CONDUCE MAȘINA DE POMPIERI

„Autospeciala” este complimentul suprem pentru armonia de fier pe care noi o știm, neoficial, sub denumirea de „mașina de pompieri”. Ei bine, această specială, autospeciala, poată fi condusă şi de cel care este comandant de echipaj și șofer – el poate și interveni în operațiunea de salvare. Dar nu orice pompier poate conduce autospeciala. „El se deplasează cu autospeciala în condiții de maximă siguranţă pentru întregul echipaj la locul intervenției și acolo lucrează cu instalaţiile speciale ale autospecialei – refulează apă şi spumă pe furtunuri. Servanții întind liniile de furtun, mânuiesc scările de pe autospecială, mânuiesc accesoriile de trecere a apei și producere a  spumei şi accesoriile de descarcerare”. „Autospecialul” conduce și în siguranță, și în mare viteză, și respectând toate regulile de circulație. „Nu stăm la semafor, dar încetinim, ne asigurăm temeinic şi trecem,  chiar pe roşu.. Suntem foarte atenți la condițiile din trafic”, îmi spune Dl. Comandant Locotenent-Colonel Mihai Tănase.

POMPIERII – DIN SUBTERAN LA ÎNĂLȚIME, DIN MEDIUL ACVATIC ÎN FLĂCĂRI MISTUITOARE

Pompierii au intervenții pentru stingerea incendiilor, dar și pentru salvări de la înec – unde intră în acțiune barca de salvare. Adică, pompierul care se aruncă în apă să salveze pe cineva de la înec este același care, poate în urmă cu doar câteva ore a stins un foc mistuitor. Misiunea lor în mediul acvatic este până la venirea scafandrilor profesioniști. Fiecare competență în plus a unui pompier este dobândită în urma unor cursuri de pregătire. Și, în fiecare misiune sunt trimiși pompierii potriviți pentru specificul intervenției de salvare. Iar aici este Arta de a alege omul potrivit pentru salvarea potrivită. Printre superputerile lor mai sunt salvările de la înălțime, îndepărtările elementelor de construcție care riscă să cadă pe trecători, transport de persoane de la ambulanță la domiciliu, salvări de animale din medii ostile, deblocări de uşi, descarcerări în cazul accidentelor rutiere şi acordare prim ajutor

CEA MAI CIUDATĂ INTERVENȚIE

Aflu că pompierii ajută și necuvântătoarele, cu responsabilitate. Cele mai dese cazuri au fost pentru câini și pisici, dar au salvat și șerpi și porumbei și papagali. „A sunat cineva să îi salvați papagalul? Serios? Ce putea să pățească un papagal astfel încât să aibă nevoie de pompieri?!”, întreb, curioasă. „Zburase din casă și rămăsese într-un copac”, îmi spune, zâmbind. „L-au prins colegii mei și l-au redat proprietarului”. Pompierii nu refuză misiuni, chiar dacă uneori acestea par… neînsemnate. 

DE CE ȘTIU ROMÂNII CĂ POMPIERII STING DOAR FLĂCĂRI

„Pentru că la începutul istoriei acestei profesii, acesta era specificul meseriei”, îmi spune Dl. Comandant. „Între timp, activitatea pompierilor a devenit complexă, misiunea noastra fiind aceea de a acoperi o multitudine de factori de risc ”, continuă el. Aflu că în prezent la Detașamentul „Mihai Vodă” își desfășoară activitatea și trei doamne. „Fiecare în câte o tură. Încercăm să le protejăm în misiuni, cât se poate…” spune Dl. Comandant care mă asigură că pompierii sunt gentlemeni nu doar în misiuni. Nu e discriminare de gen, este eleganță a colegilor. „O domnișoară de 22 de ani, studentă la Medicină în anul IV, este atrasă de SMURD. Este încadrată -preponderent pe autospecialele SMURD. Practică cu pasiune medicina de urgență și își dorește să rămână alături de medicina de urgență după încheierea facultății”, îmi spune Dl. Comandant. „A fost voluntară la noi, timp de 3 ani”. Adică a lucrat fără să fie plătită. Fără să primească niciun ban! Și nu este singura. „ In cadrul Detaşamentului a mai existat un voluntar, o doamnă care lucra în administrația publică și care, în fiecare zi după serviciu, 3-4 ore le petrecea în misiuni pe ambulanță. Apoi mergea acasă și continua ziua, în mod obișnuit. Fără să fie recompensată financiar ”. Voluntarii de la pompieri își ajută semenii, fără niciun interes! La Detașamentul „Mihai Vodă” sunt încadrați 20 de voluntari, dintre care frecvent participă în misiuni 6. „Participă la toate intervențiile, nu aleg”, continuă Dl. Comandant. Oricine dorește să devină voluntar, poate face un curs de prim-ajutor. Durează o lună și este primul pas spre a deveni Salvator. În misiune se pleacă după un anumit număr de ore de pregătire la nivelul detașamentului.

OAMENII POT IEȘI LA PENSIE ÎNAINTEA AUTOSPECIALELOR

În curtea Detașamentului „Mihai Vodă” strălucește o Autospecială nouă pe care pompierii o verifică să vadă cum funcționează… fiecare șurub. La ei, resursele nu se pierd. Le folosesc cu responsabilitate. Autospeciala cea nouă are capacitate de 10.000 l apă și 400 l spumă. An de fabricație 2022. Cea mai veche autospecială pe care o au este APCA ROMAN – an de fabricație 1984. „Anul trecut am luat-o din service, a avut reparații capitale”, îmi spune Dl. Comandant. În cadrul Detașamentului „Mihai Vodă”, servanții repară și furtunurile afectate în timpul intervențiilor. Fiecare echipament este folosit până la ultima posibilitate de a fi eficient… Nu există risipă, ci responsabilitate pentru că „sunt din banii oamenilor și noi lucrăm pentru oameni”.

Cea mai nouă autospecială
Cea mai veche autospecială

CINE ESTE DL. COMANDANT LOCOTENENT-COLONEL MIHAI TĂNASE

I-a plăcut dintotdeauna uniforma miliară. Tatăl său a fost ofițer MAPN – arma parașutiști. Îl întreb dacă i-a fost vreodată frică la gândul că parașuta nu s-ar deschide, în timpul unui salt care i-ar fi putut răpi tatăl. Mi-a mărturisit că s-a gândit la acest scenariu, dar că pasiunea părintelui său a fost mereu de neoprit. Deci, a crescut cu adrenalina aproape. La 14 ani a ales să studieze la un Liceu Militar – Colegiul Militar Liceal „Dimitrie Cantemir” din Breaza. „A fost greu la început, pentru mine, la 14 ani, într-un sistem militar cu reguli clare”. În anii adolescenței a dormit într-un dormitor cu 12 paturi, fără alint, fără „nu mai pot”. Nu a dormit niciodată până mai târziu, nu a pierdut vremea. „Când îmi propun ceva, trec peste orice obstacol, nu cedez până nu reuşesc să îndeplinesc ce mi-am propus”, îmi mărturisește, convins. Mai are un frate – tot Pompier, dar la Târgoviște. Fratele cel mic s-a lăsat inspirat de povestea lui Mihai. La ei în familie, totul este intens. Tatăl său a petrecut o viață sărind din cer cu parașuta, el și fratele său se luptă cu flăcările, soția sa lucrează ca ofițer de Poliție la Inspectoratul General al Poliției Române, iar fetița lor de 4 ani cu chip angelic este pasionată de dans și de… avioane!!! Merge cu părinții la Băneasa să își dezvolte această pasiune. Semne bune!

DL. Comandant Locotenent-Colonel Mihai Tănase

La București l-a adus… dragostea! O întâlnise pe cea care avea să îi devină soție chiar la Târgoviște. Apoi ea a venit la Facultatea de Limbi Străine de la Universitatea din București și Mihai a căutat pe internet informații despre ce l-ar putea fascina aici, ca studiu și mai apoi profesie. „Știam matematică și fizică. Am analizat opţiunile existente, nu știam exact ce facultate să urmez. Nu era mediatizată chiar atât de mult profesia de pompier”, îmi spune. Așa a ales să devină pompier – căutând pe internet ce i s-ar potrivi, iar soția sa îl susține de atunci. Din prima clipă a deciziei.

Nu exclude gândul că ar putea să-și privească copilul – fiica!, sărind cu parașuta sau pilotând un avion. „Nici pe mine nu m-a oprit nimeni să fac ce mi-am dorit! Dacă asta își va dori, o să o susțin”. El a venit la București din dragoste, cu Marea Dragoste și astfel și-a întâlnit Marea Pasiune.

După ce a terminat Facultatea, a lucrat numai în detașamente operative. La Detașamentul „Mihai Vodă” a ajuns în 2017, când comandantul de atunci s-a mutat pe altă funcție. Atunci a aflat Mihai… Tănase că va fi comandatul de la Mihai… Vodă. Nu se aștepta să se întâmple totul chiar atunci, deși o avansare în carieră trebuia să vină. Nu a sărbătorit vestea. „Mă gândeam la ce mă așteaptă. Este un Detașament foarte greu, cu foarte multe responsabilități – avem foarte multe intervenții și puțin timp pentru petreceri”.

Intervenția de la Spitalul „Matei Balș” este o misiune pe care Dl. Comandant și-o amintește întrucât perioada în care s-a desfășurat a fost atipică. În timpul în care lumea era înspăimântată de COVID, pompierii au alergat spre Secția Covid a Spitalului de Boli Infecțioase, fără frică. „Am evacuat aproximativ 100 de persoane. COVID-ul era ceva nou, nu știam ce urma să se întâmple”. La centrul comercial Prosper, la metrou – la Stația Piața Romană au evacuat 173 de persoane. „Pentru noi fiecare intervenție este importantă și toate fac parte din normalitatea noastră”…

A avut intervenții în toate mediile – la stingere incendii, înălțime, subteran, mediu acvatic… Vă dați seama cum discută seara, cu soția, atunci când apare întrebarea „Cum a fost ziua ta?”?!?!?!

Are mereu un echipament pregătit, pe care îl ține în portbagajul mașinii. Un echipament din acela pe care știe să îl îmbrace în 20 de secunde. Un echipament pe care îl ține așa cum fiecare dintre noi are în portbagaj roata de serviciu. Și când merge la supermarket, cu familia! Și când merge la parcul de distracții sau la restaurant. Pentru că pentru ei, pentru pompieri, misiunea nu încetează când li se termină tura de serviciu!

Odată a intervenit așa… în cămașă și jeans. „Un TIR a lovit o doamnă, chiar pe trecerea de pietoni, pe culoarea verde. A rămas prinsă sub TIR, cu răni grave. Era iarnă, m-am băgat sub respectivul TIR și i-am ținut capul, până la venirea ambulanței. Am ajutat să o ridice pe targă. Când m-am uitat la mine, eram plin de sânge.. N-am spus atunci ce profesie am. Am rămas așa… un cetățean”.  

Pentru vecini, familia Tănase este specială, dar relațiile sunt de prietenie. „Probabil îi mai deranjează sirenele noaptea, când vine câte o autospecială APIC să mă ia la intervențiile complexe la care participă Detaşamentul de Pompieri Mihai Vodă”. Când pleacă din București în timpul liber „mă trec în părăsire, iar la comandă rămâne locțiitorul meu”. Deci, oamenii aceștia nu stau niciodată fără griji. 

Uneori, oamenii află „Cine” i-a salvat, de la ce Detașament. „Au venit oameni, după foarte multe intervenții. Un cetăţean chiar ne-a adus la poartă pizza și suc, în semn de mulţumire”.

CINE SUNT „BĂIEȚII DE PE CENTRU”

Pompierii Detașamentului „Mihai Vodă” și-au câștigat acest renume: „Băieții de pe Centru”. Deși, dintre ei, 60% locuiesc în provincie. Unii dintre băieții de pe centru fac naveta sute de kilometri, de mulți ani. „Avem un coleg care vine de la Craiova, deci de la 230 de kilometri. Vine la fiecare două zile, de 14 ani. Alţii vin  de la 130 de kilometri…”, îmi spune Dl. Comandant.

CE ÎNSEAMNĂ 13 SEPTEMBRIE PENTRU PREZENT

„Este Ziua noastră!”, îmi spune cu bucurie asemănătoare celei pe care o au copiii, de ziua lor. „Pentru noi e cu adevărat specială deoarece Căpitanul Paul Zăgănescu de aici a pornit către Dealul Spirii în bătălia de la 13 Septembrie”. Și la sărbătoare, cineva rămâne „acasă”. Chiar dacă pare că toți pompierii sunt la monumentul de pe Calea 13 Septembrie, rămân în detașamente destui pompieri care să asigure intervențiile din timpul zilei. 

Se aude alarma. Mi se strânge stomacul și inima o ia la goană. Toată lumea se mobilizează. Alarma se aude peste tot. Unii oameni care locuiesc în cartier, le-au spus fie să dea alarma mai încet, fie să nu se mai reunească la raport la 8.00 dimineața, ci mai târziu, spre prânz, când nu doarme lumea. Acești oameni sunt, probabil, dintre cei care filmează tragediile pentru rețelele de socializare.

Curtea Detașamentului „Mihai Vodă” este plină de spumă, după verificarea noii autospeciale. Pare că a nins, înainte de 13 Septembrie. Un pompier trece abătut pe alee. Presiunea de la spumă i-a rupt un trandafir din bolta de flori de care are grijă. Pompierii îngrijesc trandafiri!!! Culege floarea de pe jos și merge să îi salveze „viața” punând-o în apă. Aflu că și militarii plâng uneori, doar că pe ei nu îi vede nimeni. Băieții de pe Centru sunt şi sensibili.

Dacă anul acesta, nu doar pe 13 Septembrie, învățați să folosiți un stingător, le faceți indirect o bucurie. Ce face fiecare dintre noi în primul moment al unei situații de urgență este esențial pentru salvarea situației. Timpul este esențial, iar fiecare minut poate fie să salveze, fie să condamne.

13 Septembrie este ziua lor. A Pompierilor. A celor care riscă, a celor care salvează, a celor care au generozitatea de a rămâne anonimi, a celor care au dresat-o pe Lulu, a celor care îngrijesc flori.

La mulți ani, Pompierilor Români! Să fiți, ca să fim!

Ultimele Articole

Articole similare

Parteneri

Loading RSS Feed