MĂDĂLINA COCAN: „Nu e magazin în care să intrăm – eu și soțul meu – și să nu trecem pe la raftul de lactate”

Am căutat o sticlă „de sticlă” prin casă și mi-am dat seama că păstrasem câteva de la „Lăptăria cu caimac”. Fără etichetă. Am zâmbit. Știam de la ce brand sunt. Așa – căutând o sticlă „de sticlă” – mi-a venit ideea să aflu povestea Mădălinei Cocan, cea care a primit în grijă de la părinți o fermă de vaci și a dezvoltat un business împreună cu soțul ei, până la acel punct în care aproape că nu mai e nevoie să lipească etichete. „Sigur că dacă copiii vor iaurt și nu mai am în casă, prefer să le dau alt fel de mâncare sau să ajung la cel mai apropiat magazin care vinde produsele noastre, dar nu vă imaginați că nu au mâncat niciodată un iaurt cu fructe spre exemplu, de la un alt producător”, îmi spune Mădălina pe care am întrebat-o cum a ajuns de la tutun la… lapte, cum e să lucreze cu soțul ei și cum se descurcă să fie și mamă implicată în educația celor trei copii ai săi.



„Noi ne simțim încă o companie activă în agricultura românească”


– Businessul este Agroserv Măriuța. Nu pot să nu vă întreb: cine este Măriuța? Compania a fost fondată de tatăl Dvs. Dar vă numiți Mădălina. Deci, cine este Măriuța?

Ca să citez un fost angajat: „unde e doamna Măriuța, să-i sărut mânuța?” Businessul a fost fondat în 1994, iar în anii ‘90 numele de firme conțineau obligatoriu impex, serv sau com – de aici „Agroserv”. Iar „Măriuța” vine de la satul în care a fost fondată compania, un sat al comunei Belciugatele, județul Călărași. Așadar, Măriuța nu este vreo doamnă din familie, ci numele localității în care firma își desfășura activitatea în 1994.

– Până în 2018, Agroserv Măriuța se ocupa exclusiv cu activități agricole de cultură mare. De ce ați schimbat profilul companiei?
Nu am schimbat per se profilul, doar că în 2018 am făcut un pas firesc spre procesarea output-ului agricol. Mai întâi a fost cultura cerealelor pe care o vindeam direct traderilor la recoltare, apoi s-a adăugat și componenta de fermă de vaci. Astfel, o parte din cerealele produse capătă valoare și mai mare devenind furaj și, de asemenea, se înlătură puțin presiunea de a vinde tot la recoltare. În 2018, fabrica de procesare a preluat outputul fermei de vaci – laptele – și face din el produse lactate. Deși din 2018 și pană acum fabrica a crescut și și-a diversificat serviciile, noi ne simțim încă o companie activă în agricultura românească.

– Părinții Dvs. v-au dat în grijă o fermă de vaci de lapte. Este unicul motiv pentru care vă ocupați astăzi de afaceri cu lapte?
Mă ocup astăzi de Lăptărie pentru că așa am simțit eu că pot să contribui cel mai bine la ceea ce părinții mei au dezvoltat în peste 25 de ani de carieră. Este o problemă majoră în agricultura românească faptul că generațiile tinere nu doresc să continue ceea ce au făcut părinții în materie de ferme de animale sau cultură de câmp. În cazul nostru, inițial nici eu nu mi-am dorit și nici nu m-am pregătit să preiau o fermă vegetală și una de vaci de lapte. Am studiat economie, respectiv Marketing, și aici mă regăsesc cel mai bine profesional. Între timp, preluând afacerea familiei, am învățat și chestiuni de management general și finanțe, precum și foarte multe lucruri despre lapte. Tatăl meu încă se ocupă activ de ferme, deci nu se pune problema să preiau acum managementul zilnic al acestora. În alt registru, cel care a făcut primul pas spre businessul familiei, spre antreprenoriat, este soțul meu, Adrian. Probabil că eu eram pe alt drum acum dacă el nu arăta aceeași chemare spre antreprenoriat și dezvoltare cum are și tatăl meu. Așa că astăzi ne ocupăm împreună de tot ce înseamnă Agroserv Măriuța, încercând să contribuim fiecare cu ce are mai bun și să creștem alături de noi oameni de bază.

Mădălina, cu soțul și cu tatăl său

„Fără ambalaj de sticlă nu am reuși să obținem termenul de valabilitate necesar în logistica de astăzi”

– Lăptăria cu caimac se diferențiază la raft datorită sticlei…de sticlă care o face să arate ca un produs premium. Sticla de sticlă e strategie de marketing sau argument pentru calitatea laptelui?
Lăptăria se diferențiază la raft prin mult mai mult decât sticla. Se diferențiază prin branding, prin transparență – majoritatea produselor noastre se văd prin ambalaj, dar mai ales prin calitatea conținutului. Eu nu cred în strategii de marketing și atât. Cred într-un tot unitar, în strategii de business care se declină ulterior în toate segmentele afacerii. Noi nu am ales sticla ca ambalaj pentru că „dădea bine”, ci pentru că se integrează perfect în tot ceea ce noi voiam sa facem. De exemplu, având în vedere modul în care noi procesăm laptele – adică foarte blând – fără ambalaj de sticlă nu am reuși să obținem termenul de valabilitate necesar în logistica de astăzi. Folosim sticla și ca un element de sustenabilitate în business-ul nostru, deoarece poate fi refolosită și, chiar dacă este aruncată, nu este dăunătoare mediului. Pentru noi sticla este necesară, altfel nu putem pune în piață produsele pe care le dorim.  

Mădăina, cu sticla „de sticlă”

„Ne bucură foarte mult că sticlele sunt refolosite în gospodării”

– Sticla Dvs. e refolosită în gospodărie. Am văzut cazuri în care unele persoane o folosesc pentru a păstra apa de consum, altele pentru a lăsa la încolțit lăstari de flori. Care este cea mai neobișnuită reutilizare a sticlei despre care ați aflat?
Ne bucură mult să vedem că sticlele sunt refolosite în gospodării, îndrăznesc să spun că sunt chiar iubite de consumatori. Simțim nevoia unui sistem de recuperare și refolosire și chiar lucrăm activ la asta, dar e un proiect complex și probabil vom povesti despre el în alt interviu. Borcanele sunt folosite, de obicei, pentru gemuri, zacuscă și alte conserve sau pentru condimente și amestecuri de mirodenii făcute în casă, iar sticlele pentru suc de roșii, pentru nectaruri de fructe, țuică, vin de casă, vișinată și chiar vaze pentru flori. Probabil cea mai interesantă utilizare a dat-o o grădiniță care a făcut din sticle un brad de Crăciun sustenabil, încărcat cu gânduri bune. 

Dacă o vițică se naște de ziua mea, sunt șanse mari să îmi poarte și numele. Și nu, chiar nu mă deranjează!”

– Cum e la fermă? Vedem produsele în magazine, dar cum e la fermă? Văcuțele au nume, e totul natural și relaxat sau au și ele „to do list” și sunt mai degrabă instrumente decât „pets”?
Ferma este productivă. Nu cunosc pe nimeni care să aibă ca pets aproape 3000 de văcuțe. Cred ca ar fi record. În orice caz, vacile sun relaxate, sănătoase și dau lapte foarte bun. Cum știm asta? Eu le spun tuturor că dacă într-o fermă se aud mugete continuu, vacile zbiară sau mai ales dacă fug, dacă se îngrămădesc într-un colț când intră oamenii pe alee, atunci acolo e semn clar că ceva grav se întâmplă și că lucrurile nu sunt în regulă. La noi vacile sunt liniștite, își văd de treabă sau chiar vin curioase să vadă ce oameni noi le mai vizitează. Unele vin la scărpinat mai ceva ca un cățel. Avem o echipă de medici care le supraveghează nonstop, avem sisteme care ne ajută să identificăm orice problemă de sănătate ar avea cât mai devreme și astfel facem mai degrabă prevenție decât tratamente. La început aveau nume, dar pe măsură ce ferma a crescut, am rămas făra inspirație. Acum au nume doar cele cu o poveste mai specială de care colegii mei, îngrijitorii, se atașează în mod particular. Sau, în general, dacă o vițică se naște de ziua mea, sunt șanse mari să îmi poarte și numele. Și nu, chiar nu mă deranjează! În altă ordine de idei, la fermă nu e idilic așa cum vedem prin reclame. Sigur că nu e neplăcut nici pentru animale, nici pentru oameni, dar povestea aceea cu vaca care vine seara de la păscut și dă lapte bun nu mai e de actualitate și probabil pentru 99% din lactatele de pe raft nici măcar nu mai e reală. Trebuie să producem hrana pentru o populație a planetei în creștere, pentru o Românie care are un consum de lactate în creștere, și o producem cu respect pentru animal și pentru oameni. Vacile sunt cele mai importante la noi în fermă. Și tot restul programului e organizat după nevoile lor.

– Parcursul Dvs. profesional notează Academia de Studii Economice din București – marketing și un master la Oxford Brookes University. Totuși, înainte de marketing și chiar înainte de deciziile serioase din viață, ce carieră vă doreați?
Bunicul patern și dirigintele din gimnaziu mă vedeau doctor, însă eu am simțit că nu medicina e lumea mea, ci mai degrabă businessul. În clasa VII-a am ales liceul la care voiam să dau și deja din clasa a XI-a știam că vreau ca la facultate să studiez marketing. Cred că jocul meu preferat în copilărie era „de-a vânzătoarea” și îmi place să cred că promovam produse, nu doar le vindeam. (N.R.: Rîde!) Părinții mei m-au susținut în cariera aleasă, deși în anii 2000 nu era încă așa de clar ce face un om de marketing. Acum văd marketing-ul ca având un rol esențial în orice business, în orice activitate, fie ea și non profit. 

– În România, cariera dvs. a început la JTI România. De la tutun la… lapte e cale lungă. Povestiți-mi, vă rog, despre principalele borne profesionale.
Am ajuns la JTI căutându-mi un job în timpul masterului. Aveau un program foarte interesant la care am candidat. Am început lucrul imediat ce m-am întors în țară. Apoi m-am mutat la Puratos și apoi la Lăptărie. Am învățat enorm la JTI, a fost școala mea de după școală. La Puratos am crescut foarte mult și am trecut de la un mediu foarte structurat și procedural de corporație, la unul mai antreprenorial, cu alte provocări. Consider că am lucrat în companii importante unde am învățat foarte mult, unde am cunoscut oameni care m-am ajutat să mă formez profesional și cărora le sunt recunoscătoare.

Mădălina și Adrian Cocan

Adrian este partenerul meu și acasă și la serviciu”

– Partenerul de business vă este și partenerul de viață. Cum v-ați cunoscut, care este povestea de acasă?
Da, Adrian este partenerul meu și acasă și la serviciu. Nu știu dacă situația e ideală, dar așa funcționăm noi de ceva vreme. Ne-am cunoscut într-un context social și am început să discutăm în baza background-ului de marketing pe care îl avem amândoi. Lucram în alte business-uri la momentul respectiv, apoi am început să lucrăm împreună aici, la Lăptărie. Adrian este omul cu viziunea, este optimistul familiei și cel ce ne împinge spre dezvoltare. Eu sunt mai degrabă persoana ancorată în prezent care găsește soluțiile potrivite pentru a implementa viziunea, totodată ținând cont de constrângerile prezentului. Nici nu ne gândim să separăm viața profesională de cea de familie și nici nu cred că se poate. Cu toate astea, am învățat să nu ducem toate emoțiile și tensiunile de la serviciu acasă și știm să ne dedicăm echilibrat timpul și energia în ambele direcții. Pe lângă Lăptărie avem și un proiect personal la care muncim împreună, și anume creșterea copiilor noștri.

– Ce spune tatăl Dvs. despre succesul din prezent al businessului pe care l-ați preluat? Vă oferă vreun sfat „părintesc” de business? 
Așa cum spuneam, tatăl meu este încă foarte prezent în business, ne vedem aproape zilnic. Sigur că are mereu sfaturi pentru mine și pentru Adrian. Ne consultăm în multe decizii și învățăm zilnic să ne respectăm expertiza fiecăruia. Avem pe umerii noștri responsabilitatea de a duce mai departe munca lui de peste 25 de ani.

Am învățat de la tata că nu poți dezvolta un business fără creditare”

– Pentru primele investiții, ați aplicat pentru fonduri europene și v-ați adaptat proiectul încât să vă calificați. Așa ați obținut aproape 2.500.000 euro. V-ați mai împrumutat, pentru restul sumei. În nopțile acelea, ați putut dormi?
Atunci da, mai târziu nu. Am învățat de la tata că nu poți dezvolta un business fără creditare. Este o presiune pe care o simțim enorm și-mi dau seama cât de mare este diferența dintre antreprenoriat și jobul într-o altă companie. Cât de diferit se simte presiunea targetului și a obiectivelor față de presiunea creditelor și a investitorilor. Sunt multe nopți nedormite, multe fire albe si probabil multe riduri. (N.R.: Râde!)

– „Declarația de avere” menționează un Opel Corsa la Dvs. și o motocicletă – a soțului. V-ați imaginat viața cândva în parametri exclusiviști? Adică, după calcule, când o să fiți bogați?
Noi suntem cei mai bogați și cei mai săraci, în egală măsură. Ne avem unul pe altul, avem copiii, suntem sănătoși și în vremuri de pace, avem trupuri și capete care ne ajută să putem munci. Din perspectiva asta, suntem bogați. Suntem bogați și dacă ne uităm la evaluarea companiei într-un moment anume și suntem extra săraci dacă ne uităm la credite și datorii. Nu ne imaginăm viața în parametri exclusiviști, sau cel puțin nu în varianta clasică. Tot ce ne dorim este sa le oferim copiilor o educație bună pornind de la exemplul nostru, la o școală care să le ofere șanse reale într-un viitor imprevizibil și să avem acces la servicii de sănătate corecte în caz de nevoie. Nu ne imaginăm un viitor în care sa stăm degeaba nici eu, nici Adrian.

– De fapt, sunteți deja bogați, da! 3 copii. Și, cum le stă bine oamenilor de marketing, au venit 2 + 1. Primii doi – gemeni. Cum vă descurcați și cu juniorii și cu un business solicitant?
Exact așa glumim și noi, că au venit la „promoție 2 + 1 gratis”. Ne-am dorit copii și ne aduc o împlinire aparte. Nu ne e ușor și cel puțin eu am foarte des mustrări de conștiință dacă împart timpul corect între serviciu și copii. Încercăm să facem ce putem mai bine, să fim eficienți și organizați. Avem și ajutor pentru că este câteodată imposibil să fim în două sau trei locuri deodată. Cu siguranță nu ne plictisim. Și ca să ne distrăm puțin, știți vorba românească care spune că faci un copil ca să-ți dea un pahar cu apă la bătrânețe, ei bine eu și Adrian vom fi foarte hidratați! (N.R.: Râde!)

– Vă e dor de perioada când erați angajați, nu oameni de afaceri?
Uneori da. Cu toate că eram foarte implicați la joburile noastre de dinainte de Lăptărie, gradul de responsabilitate pe care îl simțim acum este incomparabil mai mare. Îmi e dor să plec într-o vineri și să știu că până luni îmi aparțin mie și familiei în totalitate. Acum nu avem telefoanele închise niciodată, nu ne ducem în zone remote, fără acces la telefon și internet. Nu avem luxul de a nu vedea telefonul o zi întreagă… că tot vorbeam de bogăție. Uite, asta ar fi bogăție adevărată: luxul de a te desprinde de telefon complet 48 de ore.

– Cum a fost când v-ați văzut prima dată produsele la raft?
A fost emoționant și încă este de fiecare dată. Noi suntem și primii merchandiseri ai companiei și nu e magazin în care să intrăm și să nu trecem pe la raftul de lactate. Chiar și în cele mai scurte sesiuni de cumpărături, tot aruncăm un ochi la produsele noastre. La fiecare produs nou așteptăm să primim feedback de la prieteni și cunoscuți cu emoție, cu nerăbdare, cu anticipare.

„Cumpărăm toate produsele care nu arată bine la raft, au eticheta ciufulită sau cărora li se apropie termenul de expirare”

– Se întâmplă să cumpărați produse Lăptăria cu caimac de la supermarket? Sau aveți o… linie directă?
Sigur, cumpărăm toate produsele care nu arată bine la raft, au eticheta ciufulită sau cărora li se apropie termenul de expirare. Cumpărăm prin platformele online ca să vedem în ce condiții ajung produsele. Cred că săptămânal cumpărăm din retail ceva de la Lăptărie . 

– Acasă beți doar lapte de la Lăptăria cu caimac? Când nu aveți produse Lăptăria cu caimac, alegeți altceva de pe raft sau regândiți meniul fără lactate ca să nu cotizați la concurență?
Acasă folosim în principal lactate de la Lăptărie. Unul dintre copii are o alergie severă la proteina laptelui, așa că avem și alternativă din plante. Încercăm constant produse noi de la concurență sau de import, cumpărăm produse care ne plac, dar nu sunt la noi în gama încă. Suntem o familie normală. Sigur că dacă copiii vor iaurt și nu mai am în casă, prefer să le dau alt fel de mâncare sau să ajung la cel mai apropiat magazin care vinde produsele noastre, dar nu vă imaginați că nu au mâncat niciodată un iaurt cu fructe spre exemplu, de la un alt producător.

– Plănuiți să vă concentrați pe export. Este un pas sigur pentru un brand cu 4 ani de existență?
Este un pas necesar. Avem capacitatea, avem certificările necesare, de ce nu?

– Care sunt principalele provocări pentru un jucător național pe piața lactatelor?
Sunt multe de spus aici: de la lipsa de specialiști, tehnicieni și mecanici, la diferența de putere în negocierea cu marile rețele, la lipsa infrastructurii logistice cu temperatură controlată și multe altele. Dar nu ne plângem și facem tot ceea ce putem în condițiile date.

– Dar cea mai bună decizie din business pe care ați luat-o până acum?
Încă nu știu, mai trebuie să treacă timp să aflăm asta. Sunt încă tânără. (N.R.: Râde!)

– Prețul energiei se simte la raft, pentru clientul care cumpără produse Lăptăria cu caimac?
Cu siguranță. Și nu numai al energiei, ci și al prețurilor mărite pe care le primim și noi la rândul nostru de la furnizori. Încercăm, pe cât putem, să încetinim efectul inflației, dar este o presiune pe care nu o putem duce pe termen lung

– Pentru parcursul dvs. personal și profesional, care sunt acele Mari Întâlniri la care vă raportați cu recunoștință?
Aș fi nedreaptă să numesc numai câțiva, dar cred că sunt anumite momente în copilărie care mi-au croit un drum. De exemplu, o întâlnire banala pe care am avut-o în clasa a VII-a cu un elev al liceului pe care mai apoi l-am urmat și eu a făcut ca pentru mine alegerea instituției de învățământ să fie definitivă si de acolo tot parcursul profesional, în ciuada a ceea ce mă încurajau cei din jur la acel moment. A fost alegerea perfectă, am întâlnit profesori grozavi, am legat prietenii pentru totdeauna cu ai mei colegi și cred sincer că acolo mi-am conturat viitorul profesional. În plan personal, probabil că pentru întalnirea cu Adrian sunt cea mai recunoscătoare. Eu în general sunt recunoacatoare multor oameni din viața mea, care la un moment sau altul au pus o caramidă la tot ceea ce sunt astăzi. „It takes a village…”, vorba aceea, iar eu mă bucur de un „sat” extraordinar.

– Ați primit o fermă de vaci de lapte și ați transformat-o într-un brand cunoscut și îndrăgit. Cum se va scrie istoria peste timp? Ca un exercițiu de imaginație, credeți că vreunul dintre copii va prelua afacerea peste zeci de ani și, dacă da, oare cum va arăta ea? 

Nu am astfel de așteptări de la copii, îmi doresc ca ei să fie împliniți cu ei înșiși orice vor face. Totuși, dacă vor dori să se implice, îmi doresc ca atunci când o vor face să găsească aici o companie solidă, cu o echipă competentă și adaptată vremurilor. Îmi doresc să arate respect față de muncă, oameni și animale și așa cum eu am făcut în compania părinților mei ce am știut mai bine, așa să facă și ei. Să vină cu aportul personal în business, căci sigur așa va avea un viitor potrivit.

Ultimele Articole

Articole similare

Parteneri

Loading RSS Feed